Verbul in limba romana

Verbul este o parte de vorbire flexibilă, care exprimă în general acțiuni ale obiectelor (Mihai mănâncă. Ioana citește.). Celelalte verbe pot indica: stări ale obiectelor (Mașina stă în parcare), posesia unui obiect de către alt obiect (Vasile are o carte. Cartea are multe pagini.), necesitatea acțiunilor sau a obiectelor (Trebuie să mănânc. Îmi trebuie o mașină.), posibilitatea de face anumite acțiuni (Pot să cânt la pian.), voința sau dorința unei persoane de a face o acțiune (Vreau să merg la film., Doresc o prăjitură.).

Clasificarea verbelor

După capacitatea verbului de a forma singur predicatul, verbele se împart în: verbe predicative – au înțeles de sine stătător și verbe nepredicative – nu au înțeles de sine stătător. Verbele nepredicativ sunt de două feluri:verbe auxiliare și verbe copulative.

În funcție de persoană verbele pot fi: verbe personale – prezintă forme pentru toate persoanele și verbe impersonale – acțiunea nu poate fi atribuită unei persoane.

După relația verb – complement direct, verbele pot fi: verbe tranzitive și verbe intranzitive.

• Expresii verbale impersonale

Conjugările verbelor

În funcție de sunetul sau grupul de sunete care alcătuiesc terminația verbului la infinitiv, verbele pot fi: de conjugarea I, conjugarea a II-a, conjugarea a III-a, conjugarea a IV-a.

CONJUGAREA I		CONJUGAREA A II-A		CONJUGAREA A III-A		CONJUGAREA A IV-A
-a	a mânca a lucra a alerga a cânta	-ea	a tăcea a ședea a vedea a plăcea	-e	a face a crede a duce a pune	-i, -î	a citi a veni a hotărî a coborî

Flexiunea verbului

Verbul își schimbă forma în funcție de următoarele categorii gramaticale: diateză, mod, timp, persoană și număr. Categoriile gramaticale specifice verbului sunt: diateza, modul și timpul.

În limba română verbul are trei diateze: activă, reflexivă și pasivă.

Modurile verbului se împart în moduri personale (predicative) și nepersonale (nepredicative). Cele personale își schimbă forma după persoane și sunt patru la număr: modul indicativ, modul conjunctiv, modul condițional-optativ, modul imperativ. Modurile impersonale nu-și schimbă forma după persoane și sunt formate din: modul infinitiv, modul participiu, modul gerunziu, modul supin.

Momentul în care se îndeplinește acțiunea este exprimată cu ajutorul timpurilor. Atunci când acțiunea se petrece în momentul vorbirii verbul este la timpul prezent. Când acțiunea se petrece înainte de momentul vorbirii, verbul este la timpul trecut. Atunci când acțiunea se petrece după momentul vorbirii, verbul este la timpul viitor.

Funcțiile sintactice ale verbelor

predicat, subiect, nume predicativ, atribut verbal, atribut adjectival, complement direct, complement indirect, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de scop, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de cauză

Schimbarea valorii gramaticale a verbului

substantiv, valoare adjectivală, valoare substantivală, valoare adverbială, adjectiv

Proiect de lectie

Proiect de lecţie

Unitatea de învăţământ:  Şcoala Generală Gimnazială Nr. 2, Timişoara

Data: 19.11.2014

Clasa: a V-a A

Aria curriculară: Limbă şi comunicare

Obiectul: Limba şi literatura română

Subiectul: Căprioara de Emil Gîrleanu-planul simplu de idei

Student:Ibiş Vanessa Madona

Tipul de lecţie: lecţie de formare de  priceperi şi deprinderi               

Timp:50 de minute

Competenţe generale:

1.Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului orale în diverite situaţii de comunicare;

2.Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scrise din texte literare şi nonliterare, în scopuri diverse.

Obiective operaţionale:

01. Să citească expresiv textul;

02. să construiască mesaje scrise şi orale pornid de la textul literar;

03. să dovedească pasiune pentru literatură;

04. să-şi exprime punctual de vedere clar, concis, argumentându-şi răspunsurile.

Strategia didactică:

Resurse:capacităţi de normale de învăţare ale elevilor;

                Loc de desfăşurare: sală de clasă

Metode şi procedee: lectura expresivă, conversaţia, problematizarea, învăţarea prin descoperire.

Materiale şi mijloace: Manual, caiete, portofolii.

Bibliografie: Ministerul Educaţiei şi Cercetării-Alexandru Crişan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian,  Manual clasa a VI-a de Limba română, Editura Humanitas.

Secvenţa lecţiei	Timp	Ob. Op.	Conţinutul învăţării	Strategia didactică
				Metode	Mijloace	Forma de organizare
1.Momentul introductiv	2’		Profesorul intră în clasă şi salută elevii. Va face prezenţa notând absenţii şi va pregăti materialele necesare pentru desfăşurarea activităţii.	Conversaţia	Catalogul	Frontală
2.Captarea atenţiei	3’		Profesorul va evalua tema de acasă fiind corectată cu întreaga sală.	Conversaţia		Frontală
3.Anunţarea temei şi formularea obiectivelor	2’		Cadrul didactic va nota titlul lecţiei pe tablă ( Caprioara de Emil Gîrleanu- planul simplu de idei).	Conversaţia	Tabla	Frontală
4.Dirijarea învăţării şi obţinerea performanţei	35’		Profesorul va citi împreună cu elevii textul din manual “Căprioara” de Emil Gîrleanu de unde va porni întreaga discuţie. Aceasta constă în creearea unui plan simplu de idei. Profesorul va lua fiecare paragraf în parte de unde se vor lua ideile principale care pot avea rol în acest plan. În principal, elevii vor trebui să creeze un plan simplu de dei fiind îndrumaţi de profesor, pentru a vedea dacă aceştia au reuşit să înţeleagă textul. După citirea paragrafelor cu atenţie, elevii trebuie să ia ideile principale pentru a ajuta în creearea planului de idei. Introducere: Căprioarea merge în pădure împreună cu iedul ei. Cuprins: Căprioara îşi învaţă iedul că drumul care îl aşteaptă va fi dificil şi că lupii sunt cei care îl vor căuta să-l mănânce. Deaceea căprioara îşi duce iedul în pădure pentru a-l însoţi în iniţierea acestui drum. Închiere: Căprioara se sacrifică pentru iedul ei, fiind mâncată de lupi. Aceste evenimente vor fi dezbătute de elevii cu ajutorul profesorului cum văd ei această scurtă povestitre, ce ar putea învăţa ei din această lectură.	Conversaţia	Manualul	Frontală
5.Asigurarea feedbackului	6’		Profesorul le va da elevilor câteva întrebări: 1.Credeţi că căprioara poate fi considerată un erou al acestei povestiri? 2.Ce aţi face în locul iedului, v-aţi fi întors să vă apăraţi mama?  Iar la final elevii sunt rugaţi să-ţi imagineze un alt final, cum l-ar vedea ei.	Conversaţia		Frontală Individuală
6.Asigurarea retenţiei şi a transferului	2’		Se indică tema pentru acasă.	Conversaţia	Manualul	Frontală
7.Evaluarea	1’		Se vor nota elevii care au fost activi pe parcursul orei.	Conversaţia	Catalogul	Frontală

Modernismul

Modernismul romanesc

Modernismul romanesc:

In literatura romana, E.Lovinescu este cel care teoretizeaza modernismul ca doctrina estetica ,dar si ca manifestare.Prin intermediul revistei si al cenaclului Sburatorul, E.Lovinescu pune bazele modernismului romanesc.Obiectivele propuse de critic erau sa promoveze tinerii scriitori si imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane.Conceptia literara a lui Lovinescu are la baza asa numita lege a imitatiei, in opinia criticului,literatura romaneasca se putea dezvolta doar daca scriitori autohtoni ar fi preluat drept modele opere apartinand literaturii universale.Criticul a atras atentia ca preluarea modelelor nu se rezuma la simpla imitare,ci presupune adaptarea lor la specificul romanesc.Lovinescu si intreaga generatie modernista a manifestat preferinta pentru romanul de tip obiectiv si pentru proza de analiza,dar si pentru poezia intelectualista,dar cu o puternica incarcatura de lirism.

Modernismul

Substantivul

Substantivul este o parte de vorbire flexibilă, care denumește nume de obiecte (ființe, lucruri, fenomene ale naturii, însușiri, sentimente, stări sufletești, acțiuni, relații dintre oameni).

mașină, pădure, copil, telefon, carte, frate, mamă, ninsoare, iubire, ură, îngrijorare

Reguli de recunoaștere a substantivului

Deoarece orice obiect poate avea o însușire, orice substantiv poate primi un adjectiv. Aceasta este un mijloc de a distinge un substantiv de un adjectiv, verb.

plecarea grabnică, roșul închis

Orice substantiv care indică obiecte numărabile poate primi un numeral. Prin această metodă poate fi determinată valoarea de substantiv a unui cuvânt.
un pom - doi pomi, o casă - două case, un ceas - două ceasuri

Orice substantiv poate fi însoțit de un adjectiv pronominal, care nu arată însușirea obiectelor: acest, această, aceștia, aceste; acel, acea, acei, acele. În situația în care unui substantiv nu i se poate găsi un adjectiv propriu-zis, poate fi folosită această metodă pentru a identifica un substantiv.
acest pom, foamea aceasta, untul acesta

Clasificarea substantivelor

Substantivele sunt de două feluri: substantive comune și substantive proprii. La rândul lor, ambele tipuri de substantiv pot fi: simple sau compuse.

• după formă substantivele pot fi substantive simple sau substantive compuse
• după conținut substantivele se împart în substantive comune, substantive proprii
• un grup de două sau mai multe cuvinte pot forma locuțiuni substantivale

Genurile substantivelor

În limba română după gen, substantivele se împart în: substantive la genul masculin,substantive la genul feminin, substantive la genul neutru. În cele mai multe situații, se poate constata potrivirea între genul natural și cel gramatical; genul neutru corespunde lucrurilor neînsuflețite. În majoritatea cazurilor, genul unui substantiv poate fi aflat prin numărarea respectivului substantiv.
masculin (un-doi): un băiat - doi băieți;
feminin (o - două): o fată - două fete;
neutru (un - două): un drum - două drumuri

În cazurile în care substantivele nu pot fi numărate, stabilirea genului se face prin analizarea formei substantivului (Alexandru, Siret) sau a articolului hotărât (Ceahlăul, Bucegii).

Substantivele care denumesc ființe și care prezintă cuvinte diferite pentru a indica cele două sexe se numesc substantive heteronime. (bărbat - femeie, băiat - fată, bou - vacă, cocoș - găină)

Substantivele care prezintă aceeași formă pentru a indica ambele sexe se numescsubstantive epicene și în general reprezintă nume de animale (veveriță, elefant, fluture, dihor, rechin). Există și substantive epicene care nu numesc animale (pilot, chirurg).

Substantivele care formează femininul de la forma de masculin a substantivului (urs-ursoaică) sau cele care formează masculinul de la forma de feminin a substantivului (vulpe-vulpoi) se numesc substantive mobile.

Numărul substantivelor

Substantivele, prin formele pe care le iau, arată numărul obiectelor – un singur obiect sau mai multe obiecte. Se împart în substantive la numărul singular și substantive la numărul plural. În mod normal substantivele au o formă pentru singular, atunci când exprimă un singur obiect și o formă pentru plural, în cazul în care arată mai multe obiecte.
singular frate - plural frați
singular masă - plural mese
singular vânt - plural vânturi

Există și substantive care nu au forme pentru ambele numere, acestea se numescsubstantive defective de număr.

Declinarea substantivului

Substantivul poate avea în propoziție diferite funcții sintactice: subiect, atribut, complement, nume predicativ. Atunci când îndeplinește aceste funcții sintactice, substantivul își schimbă forma (casa, casei, al casei, pe casă) – primește în construcția sa un articol hotărât, articolul al, a, ai, ale sau o prepoziție.

Toate aceste forme pe care le poate lua un substantiv, pentru a exprima în propoziție diferite funcții sintactice, se numesc cazuri, iar formele acestor cazuri poartă denumirea de forme cauzale. Toate formele și construcțiile cauzale ale unui substantiv formeazădeclinarea acelui substantiv.

Proveniența substantivului

Substantivele se pot forma de la adjective, numerale, verbe, forme de infinitiv lung, adverbe, prin derivare, compunere, conversiune. (detalii)

Schimbarea valorii gramaticale a substantivului

Prin derivare, compunere sau conversiune substantivele își poate schimba valoarea gramaticală în: adverbe, adjective, verbe, interjecție, prepoziție. (detalii)

Valorile stilistice ale substantivului

În limba română substantivele pot avea întrebuințări variate. Ele sunt folosite pentru realizarea unor procedee stilistice (figuri de stil) precum: epitet, metaforă, repetiție, comparație, personificare, antiteză, hiperbolă. (detalii)

https://www.youtube.com/watch?v=l55Crq2hBVo